Aferim efendi!

Să vedem:
Raiul și iadul sunt mituri precreștine, ale unor locuri imaginare(undeva - în cer și undeva - sub pământ) puse în relație duală și antinomică. De zici 'Rai' și îl arăți că ar fi pe undeva, pe acolo, atunci vine și 'Iadul' pe buzele tale și îl plasezi și pe acesta în opoziție cu primul. Nu știu dacă mă pot face înțeleasă. Am considerat multă vreme universul nostru ca fiind structurat dual (vezi 'Gnozele dualiste ale Occidentului' de Ioan Petru Culianu), pe baza unor perechi pe care noi, oamenii, le punem în relație de opoziție: binele - răul, frumosul-urâtul, raiul-iadul, înțeles-neînțeles, vizibil-invizibil etc Toate aceste relații definesc raporturile noastre cu existența (ontologia), cu modul de ființare a Omului, cu morala (problema Binelui și a Răului), cu religia (există sau nu Ființa care a generat Lumea și pe Om inclusiv), cu natura cunoașterii (gnoseologia: putem sau nu cunoaște cu adevărat ceea ce se află în realitatea noastră imediată) ...
Am făcut paranteza asta ca să îți răspund la: 'nimeni nu s-a întors din rai sau din iad, ca să ne spună că există'. Eu nu am socotit cei doi termeni în sens religios (așa cum ai făcut-o tu, altfel nu ar avea înțeles afirmația ta, care e deja un loc comun al gândirii eretice), ci în sensul mai larg de 'perioade fericite' și 'diabolic de nenorocite' din viața noastră. Cred că, uneori, copilăria poate fi asimilată 'raiului', un timp al jocului, al poveștilor magice, al credinței în existența fără de moarte și în veșnicia lucrurilor și ființelor, al bucuriei perpetue de a descoperi noutatea și al mirărilor nesfârșite în fața unei sopârle ce se prăjește la soare...Iar 'iadul' începe, cumva, când devii adult, când trebuie să te lupți, chiar dacă știi că pierzi, când te bântuie coșmaruri și vise urâte despre finitudinea condiției umane, când te îmbolnăvești și vezi că nu mai ai chef de viață, devii depresiv și orice lumină de afară te umple de deprimare și de disperare; când ești înlăturat/ măturat de undeva unde făceai treabă bună și unde un șef obtuz și despotic ce se crede buricul pământului îți face continuu mizerii, cu toate că valoarea ta e evidentă pentru amărâta lui firmă...
Scuze, sper că nu te-am plictisit.