Despre dreptate

Știți fraza obișnuită pe care o spunem când ne enervăm pe interlocutorul nostru și rămânem fără argumente: N-ai dreptate! Eu am dreptate! Pleacă de aici, n-ai deloc dreptate !

Citind Gândirea captivă a lui Czeslaw Milosz (scriitor american de origine poloneză), mi-a atras atenția următoarea cugetare umoristică, pusă în exerga studiului său, cugetare referitoare la valoarea de adevăr pe care o include ideea de dreptate. Vreau să vi-o împărtășesc:

Doi inși se ceartă și unul are exact 55% dreptate, atunci e foarte bine și n-are rost să ne mai ciondănim. Dar dacă are dreptate 60%? E minunat, e o mare fericire și n-are decât să-i mulțumească bunului Dumnezeu. Dar ce putem spune de 75%? Oamenii înțelepți spun că acest lucru stârnește serioase bănuieli. Ei, dar despre 100%? Cel care spune că are dreptate 100% este un impulsiv oribil, un tâlhar îngrozitor, cel mai mare derbedeu.

Dialog femeie-barbat de la inceptul secolului XXI



Intr-una dintre lungile conversații dintre ei, un bărbat întrebă o femeie:

- Ce fel de bărbat cauți? Lămurește-mă.

Ea rămase un moment tăcută, îl privi cercetător în ochi și îl întrebă:

- Vrei să știi cu adevărat?

El aprobă cu vioiciune:

-  Sigur că da!

Atunci ea începu să îi zică:

- Fiind femeie, sunt în poziția de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de gospodărie, fac reparații când e nevoie,  mă îngrijesc de copii, educându-i,  fac cumpărături, merg la serviciu și mă ocup de cariera mea și totul fără ajutorul unui bărbat…Imi pun întrebarea: Ce poți tu să aduci în viața mea?

      Bărbatul rămase mut, privind-o. Se gândea, cu siguranță, că este vorba de bani.

      Ea, știind ce gândește el, spuse:
     - Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecțiune în toate aspectele vieții.
     El își incrucișă brațele, se așeză în fotoliu și, cu o voce puțin cam pierdută, îi ceru să explice mai în detaliu.
   Ea reluă:

   - Caut pe cineva care să lupte pentru perfecțiune mentală, nu numai să și-o dorească la modul ideal și donquijotesc, pentru că am nevoie de cineva cu care să dialoghez inteligent și care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simpluț, nici redus, nici la cap, nici la spirit.  Am nevoie de cineva suficient de sensibil, ca să înteleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic, ca să ma încurajeze și să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect, ca să pot să fiu “o bună ascultătoare”. Nu pot să fiu așa cu cineva care nu poate să-și rezolve singur problemele curente și pe care eu trebuie să i le iau în cârcă. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuși și cu destulă putere pentru a ne ajuta reciproc.
    După ce zise asta, se uită la el  să vadă efectul vorbelor ei și il văzu și mai derutat și mai întrebător.
   El comentă cu năduf:
   - Ceri mult.
   Ea răspunse sec:
   - Valorez mult.